Librarie » Carti » Istorie » Carol al II-lea. Intre datorie si pasiune. Insemnari zilnice, vol. VI (1949-1951)

Carol al II-lea. Intre datorie si pasiune. Insemnari zilnice, vol. VI (1949-1951)

Carol al II-lea. Intre datorie si pasiune. Insemnari zilnice, vol. VI (1949-1951)

Autor: Editie ingrijita de Marcel-Dumitru Ciuca si Narcis Dorin Ion

Editura: CURTEA VECHE

ISBN: 973-8356-06-7

Pagini: 400

An aparitie: 2002

Format: 13 x 20 cm

Pret: 22,00lei


Disponibilitate: la comanda
adauga in cos
Descrierea cartii:

Carol al II-lea: Vineri, 8 septembrie [1950]. Veste tristă de dimineață și care m-a impresionat adânc: a murit Păsărica [Ella Filitti]! După 25 de ani de nesfârșite chinuri, s-a stins în aceste timpuri de mizerie. Pentru ea este o mântuire. Câte amintiri ale acelor vremuri fericite ale tinereții nu mi-au trecut azi prin minte. A fost dragostea mea, a primei tinereți, a fost, ca întotdeauna, imboldul unor fapte bune, unor năzuinți nobile. Când mă gândesc la deosebirea moravurilor de atunci și [de] astăzi, dragostele erau mai curate, mai idilice. Dacă Mama n-ar fi avut nenorocitul gând s-o facă să plece din Iași, în 1917, câte dureri ar fi fost scăpate în viața mea. Era o prietenă sigură și neambițioasă. A fost o mare greșeală pe care toți am plătit-o atât de scump. Va ramâne, Păsărica, o brazdă luminoasă în viața mea.

Marcel-Dumitru Ciuca: Volumul al șaselea al lucrării "Între datorie si pasiune" conține însemnările zilnice ale lui Carol al II-lea dintre 1 ianuarie 1949 și 13 aprilie 1951. La 13 aprilie 1951, însemnările se întrerup brusc, la mijlocul frazei, fără să cunoaștem motivele care l-au determinat pe Carol să nu mai consemneze gândurile, observațiile și comentariile sale sau discuțiile pe care le-a avut cu diferite persoane asupra evenimentelor epocii. După 5 octombrie 1948 Carol și Duduia au ajuns în Portugalia, la Estoril, unde au cumpărat o casă pe care au renovat-o și au mobilat-o după gustul lor, cunoscută ca Villa del Sol. Pentru că la căsătoria pe care au facut-o la Rio, în Brazilia, la 3 iulie 1947, nu s-au cununat religios, după ce s-au instalat în Portugalia au ținut să fie cununați în religia ortodoxă, de un preot român. Cununia a avut loc în ziua de 18 august, în casa lor, și a fost oficiată de preotul Martinian Ivanovici, venit de la Paris. Carol dă informații asupra modului cum s-a desfasurat "mult prea așteptata binecuvântare a împreunării noastre". Din Portugalia, Carol a urmărit cu mare atenție ceea ce se petrecea în Țară și a consemnat informațiile pe care le primea pe diferite căi, făcând interesante comentarii. Era îngrijorat de comunizarea la care era supusă România, de arestările în rândul foștilor oameni politici, de lipsurile în care se zbătea populația și, în general, de situația țării noastre ca satelită a URSS-ului. La 13 ianuarie 1949, nota "In RPR s-a reintrodus pedeapsa cu moartea [...] un nou mijloc de a distruge, mai repede si mai complect, pe adversari". Comentează apoi evenimente internaționale. "În lumea internațională domina acest stupid conflict între Anglia și Israel"; "și în China lucrurile nu prea merg"; "multi își puneau speranțe în Pactul Atlantic, pentru formarea unui front defensiv"; urmărește ceea ce se întâmplă în Balcani, cu divergențele ivite între Tito și Kominform; consemnează informațiile despre războiul din Coreea și altele. Carol prezintă, dezamăgit, frământările din exilul românesc, dispersat din cauza unor multiple neînțelegeri și datorită dezacordului dintre cei doi foști regi ai României, care nu au încercat să-i unească pe cei aflați departe de țară. Un eveniment deosebit în viața lui Carol și a Duduiei a fost călătoria lor în Anglia, între 29 aprilie și 30 mai 1950, cu ocazia Expoziției Filatelice Internaționale, la care a participat cu colecția sa de timbre. Cu acest prilej a avut diferite întâlniri cu oameni politici englezi, cu românii din exil, a ținut discursuri. "Călătoria aceasta continua a fi un succes moral și social [...] Faptul de a fi putut, după toate cele ce s-au petrecut în trecutul recent, veni în Anglia, este un câștig de prestigiu", a consemnat el la 13 mai. A scris și vărului său, Bertie, regele Angliei (George al VI-lea), cerând să-l vadă, dar acesta l-a refuzat pe motiv că este foarte ocupat. Carol redă și raporturile în care se afla cu membrii familiei sale, cu fratele, Nicolae, cu surorile, Elisabeta, Mignon și Ileana, cu vărul Friedel (Friedrich Victor de Hohenzollern-Sigmaringen), șeful familiei. Cu durere în suflet consemnează relațiile cu fiul său, cu care nu s-a mai văzut de la renunțarea sa la tron, din 6 septembrie 1940, cu toate că acest lucru ar fi fost posibil după 30 decembrie 1947, după abdicarea regelui Mihai. La 8 septembrie 1950 o veste tristă l-a impresionat adânc: "a murit Păsărica"; "A fost dragostea mea, a primei tinereți". Este vorba de Ella Filitti. Carol al II-lea a încetat din viață la 3 aprilie 1953, la o săptămână dupa moartea primei sale soții, Ioana Lambrino. El a fost depus în Panteonul Regal de la mănăstirea San Vincente, Salazar acordându-i funeralii cu escorta militară. S-a procedat astfel deoarece fusese șef de Stat și pentru că mătușa sa, infanta Beatrice, sora mamei sale, regina Maria, era căsătorită cu infantele Portugaliei, Alfonso de Orleans y Bourbon. Cortegiul funerar a fost impozant, dar dintre membrii familiei apropiate n-a participat decât Nicolae, fiul și surorile sale lipsind de la înmormântare pentru motive diferite. Cosciugul cu osemintele fostului rege al României, ulterior, a fost mutat într-o anexă a cimitirului, pe o masă, la picioarele căreia a fost depus coșciugul cu osemintele Elenei Lupescu, devenită prin căsătorie prințesa a României, care a decedat la 7 iulie 1977. Cele doua coșciuge, al lui Carol fiind acoperit cu drapelul României, așteaptă să fie aduse și înhumate în țară. Deși se ridică unele voci împotrivă, ar fi o faptă creștinească aceea ca osemintele fostului rege al României să-și găsească locul de odihnă veșnică în pământul țării în care s-a născut și pe care a iubit-o, fiind și primul rege de religie ortodoxă. În acest sens, la 16 mai 1950, el nota în însemnările sale: "că sunt născut, că am trăit și că voi muri român". Cu acest volum se încheie însemnările zilnice ale lui Carol al II-lea, document de valoare inestimabilă pentru istoria veacului al XX-lea. Ediția noastră pune la dispoziția cercetării istorice textul integral al notițelor, atât cât a fost lăsat de Carol pentru posteritate, deoarece un caiet l-a distrus probabil, privitor la instaurarea în România a regimului său de autoritate monarhică, iar din cele care au rămas a cenzurat numeroase pagini, prin ruperea filelor, după cum se vede din ediția noastră. În această formă, edita, însemnările zilnice ale lui Carol al II-lea, alături de alte documente, au stat la baza realizării, de către distinsa profesoară Lilly Marcou, româncă stabilită la Paris, a lucrării: Le roi trahi, Carol II de Roumanie, Paris, Pygmalion Gerard Watelet.

: Vineri, 8 septembrie [1950]. Veste tristă de dimineață și care m-a impresionat adânc: a murit Păsărica [Ella Filitti]! După 25 de ani de nesfârșite chinuri, s-a stins în aceste timpuri de mizerie. Pentru ea este o mântuire. Câte amintiri ale acelor vremuri fericite ale tinereții nu mi-au trecut azi prin minte. A fost dragostea mea, a primei tinereți, a fost, ca întotdeauna, imboldul unor fapte bune, unor năzuinți nobile. Când mă gândesc la deosebirea moravurilor de atunci și [de] astăzi, dragostele erau mai curate, mai idilice. Dacă Mama n-ar fi avut nenorocitul gând s-o facă să plece din Iași, în 1917, câte dureri ar fi fost scăpate în viața mea. Era o prietenă sigură și neambițioasă. A fost o mare greșeală pe care toți am plătit-o atât de scump. Va ramâne, Păsărica, o brazdă luminoasă în viața mea. : Volumul al șaselea al lucrării "Între datorie si pasiune" conține însemnările zilnice ale lui Carol al II-lea dintre 1 ianuarie 1949 și 13 aprilie 1951. La 13 aprilie 1951, însemnările se întrerup brusc, la mijlocul frazei, fără să cunoaștem motivele care l-au determinat pe Carol să nu mai consemneze gândurile, observațiile și comentariile sale sau discuțiile pe care le-a avut cu diferite persoane asupra evenimentelor epocii. După 5 octombrie 1948 Carol și Duduia au ajuns în Portugalia, la Estoril, unde au cumpărat o casă pe care au renovat-o și au mobilat-o după gustul lor, cunoscută ca Villa del Sol. Pentru că la căsătoria pe care au facut-o la Rio, în Brazilia, la 3 iulie 1947, nu s-au cununat religios, după ce s-au instalat în Portugalia au ținut să fie cununați în religia ortodoxă, de un preot român. Cununia a avut loc în ziua de 18 august, în casa lor, și a fost oficiată de preotul Martinian Ivanovici, venit de la Paris. Carol dă informații asupra modului cum s-a desfasurat "mult prea așteptata binecuvântare a împreunării noastre". Din Portugalia, Carol a urmărit cu mare atenție ceea ce se petrecea în Țară și a consemnat informațiile pe care le primea pe diferite căi, făcând interesante comentarii. Era îngrijorat de comunizarea la care era supusă România, de arestările în rândul foștilor oameni politici, de lipsurile în care se zbătea populația și, în general, de situația țării noastre ca satelită a URSS-ului. La 13 ianuarie 1949, nota "In RPR s-a reintrodus pedeapsa cu moartea [...] un nou mijloc de a distruge, mai repede si mai complect, pe adversari". Comentează apoi evenimente internaționale. "În lumea internațională domina acest stupid conflict între Anglia și Israel"; "și în China lucrurile nu prea merg"; "multi își puneau speranțe în Pactul Atlantic, pentru formarea unui front defensiv"; urmărește ceea ce se întâmplă în Balcani, cu divergențele ivite între Tito și Kominform; consemnează informațiile despre războiul din Coreea și altele. Carol prezintă, dezamăgit, frământările din exilul românesc, dispersat din cauza unor multiple neînțelegeri și datorită dezacordului dintre cei doi foști regi ai României, care nu au încercat să-i unească pe cei aflați departe de țară. Un eveniment deosebit în viața lui Carol și a Duduiei a fost călătoria lor în Anglia, între 29 aprilie și 30 mai 1950, cu ocazia Expoziției Filatelice Internaționale, la care a participat cu colecția sa de timbre. Cu acest prilej a avut diferite întâlniri cu oameni politici englezi, cu românii din exil, a ținut discursuri. "Călătoria aceasta continua a fi un succes moral și social [...] Faptul de a fi putut, după toate cele ce s-au petrecut în trecutul recent, veni în Anglia, este un câștig de prestigiu", a consemnat el la 13 mai. A scris și vărului său, Bertie, regele Angliei (George al VI-lea), cerând să-l vadă, dar acesta l-a refuzat pe motiv că este foarte ocupat. Carol redă și raporturile în care se afla cu membrii familiei sale, cu fratele, Nicolae, cu surorile, Elisabeta, Mignon și Ileana, cu vărul Friedel (Friedrich Victor de Hohenzollern-Sigmaringen), șeful familiei. Cu durere în suflet consemnează relațiile cu fiul său, cu care nu s-a mai văzut de la renunțarea sa la tron, din 6 septembrie 1940, cu toate că acest lucru ar fi fost posibil după 30 decembrie 1947, după abdicarea regelui Mihai. La 8 septembrie 1950 o veste tristă l-a impresionat adânc: "a murit Păsărica"; "A fost dragostea mea, a primei tinereți". Este vorba de Ella Filitti. Carol al II-lea a încetat din viață la 3 aprilie 1953, la o săptămână dupa moartea primei sale soții, Ioana Lambrino. El a fost depus în Panteonul Regal de la mănăstirea San Vincente, Salazar acordându-i funeralii cu escorta militară. S-a procedat astfel deoarece fusese șef de Stat și pentru că mătușa sa, infanta Beatrice, sora mamei sale, regina Maria, era căsătorită cu infantele Portugaliei, Alfonso de Orleans y Bourbon. Cortegiul funerar a fost impozant, dar dintre membrii familiei apropiate n-a participat decât Nicolae, fiul și surorile sale lipsind de la înmormântare pentru motive diferite. Cosciugul cu osemintele fostului rege al României, ulterior, a fost mutat într-o anexă a cimitirului, pe o masă, la picioarele căreia a fost depus coșciugul cu osemintele Elenei Lupescu, devenită prin căsătorie prințesa a României, care a decedat la 7 iulie 1977. Cele doua coșciuge, al lui Carol fiind acoperit cu drapelul României, așteaptă să fie aduse și înhumate în țară. Deși se ridică unele voci împotrivă, ar fi o faptă creștinească aceea ca osemintele fostului rege al României să-și găsească locul de odihnă veșnică în pământul țării în care s-a născut și pe care a iubit-o, fiind și primul rege de religie ortodoxă. În acest sens, la 16 mai 1950, el nota în însemnările sale: "că sunt născut, că am trăit și că voi muri român". Cu acest volum se încheie însemnările zilnice ale lui Carol al II-lea, document de valoare inestimabilă pentru istoria veacului al XX-lea. Ediția noastră pune la dispoziția cercetării istorice textul integral al notițelor, atât cât a fost lăsat de Carol pentru posteritate, deoarece un caiet l-a distrus probabil, privitor la instaurarea în România a regimului său de autoritate monarhică, iar din cele care au rămas a cenzurat numeroase pagini, prin ruperea filelor, după cum se vede din ediția noastră. În această formă, edita, însemnările zilnice ale lui Carol al II-lea, alături de alte documente, au stat la baza realizării, de către distinsa profesoară Lilly Marcou, româncă stabilită la Paris, a lucrării: .

Comentarii:

CARTI IN PACHETE PROMOTIONALE

Jurnalele Vampirilor: Trezirea + Lupta + Furia + Reuniunea

Jurnalele Vampirilor: Trezirea + Lupta + Furia + Reuniunea

140,00leiinformatii carte
Geronimo Stilton: Numele meu este... + Iubirea e ca branza... + Furtul diamantului + Banda motanului + Calatoriile...

Geronimo Stilton: Numele meu este... + Iubirea e ca branza... + Furtul diamantului + Banda motanului + Calatoriile...

110,00leiinformatii carte
Cuvinte care vindeca + Ce ne spunem cand nu ne vorbim + Cele 7 secrete ale cuplurilor fericite

Cuvinte care vindeca + Ce ne spunem cand nu ne vorbim + Cele 7 secrete ale cuplurilor fericite

87,00leiinformatii carte

CARTI RECOMANDATE

Carol al II-lea. Intre datorie si pasiune. Insemnari zilnice, vol. IV (1943-1945)

Carol al II-lea. Intre datorie si pasiune. Insemnari zilnice, vol. IV (1943-1945)

22,00leiinformatii carte
Carol al II-lea. Intre datorie si pasiune. Insemnari zilnice, vol. V (1946-1948)

Carol al II-lea. Intre datorie si pasiune. Insemnari zilnice, vol. V (1946-1948)

22,00leiinformatii carte
Timpul iluziilor

Timpul iluziilor

22,00leiinformatii carte
Cos de cumparaturi
0 produse
in valoare de 0 lei
Newsletter
© Copyright Extra Carti, Librarie online, Toate drepturile rezervate | Termeni si Conditii | ANPC
Viziteaza magazinul Extra Carti pe ShopMania